1. | Şi era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei. |
2. | Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav. |
3. | Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav. |
4. | Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. |
5. | Şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. |
6. | Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. |
7. | Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea. |
8. | Ucenicii I-au zis: Învăţătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi iarăşi Te duci acolo? |
9. | A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; |
10. | Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el. |
11. | A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. |
12. | Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. |
13. | Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă. |
14. | Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit. |
15. | Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el. |
16. | Deci a zis Toma, care se numeşte Geamănul, celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să murim cu El. |
17. | Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt. |
18. | Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. |
19. | Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru fratele lor. |
20. | Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă. |
21. | Şi a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. |
22. | Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da. |
23. | Iisus i-a zis: Fratele tău va învia. |
24. | Marta i-a zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi. |
25. | Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. |
26. | Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? |
27. | Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume. |
28. | Şi zicând aceasta, s-a dus şi a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învăţătorul este aici şi te cheamă. |
29. | Când a auzit aceea, s-a sculat degrabă şi a venit la El. |
30. | Şi Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta. |
31. | Iar iudeii care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă şi a ieşit afară, au mers după ea socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo. |
32. | Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. |
33. | Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi S-a tulburat întru Sine. |
34. | Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi. |
35. | Şi a lăcrimat Iisus. |
36. | Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. |
37. | Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă aşa ca şi acesta să nu moară? |
38. | Deci suspinând iarăşi Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată pe ea. |
39. | Iisus a zis: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi. |
40. | Iisus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? |
41. | Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. |
42. | Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis. |
43. | Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! |
44. | Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă. |
45. | Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El. |
46. | Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce făcuse Iisus. |
47. | Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni? |
48. | Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul. |
49. | Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic; |
50. | Nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. |
51. | Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam, |
52. | Şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi. |
53. | Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă. |
54. | De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. |
55. | Şi era aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. |
56. | Deci căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare? |
57. | Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci, că dacă va şti cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă. | | | |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu