Acatistul Noului Marturisitor Ilie Lacatusu, facatorul de minuni († 22 iulie)

Fost deţinut politic, preotul Ilie Lăcătuşu, la căpătâiul căruia lumea lasă bani în speranţa unei minuni, a murit, ca un mare mucenic, în 1983, în închisoarea din Târgu-Ocna, unde şi-a trăit ultimele zile alături de Valeriu Gafencu, supranumit «Sfântul închisorilor».

15 ani mai târziu, în 1998, când a murit şi soţia preotului, care trebuia îngropată alături de el, familia a rămas stupefiată în faţa osamintelor părintelui care au fost deshumate: carnea de pe el nu putrezise şi, mai mult decât atât, emana un miros de mir, deşi nu fusese îmbălsămat când a murit!

Preluat de pe Apologeticum.
                                                          

Troparul, glasul al 8-lea:

Indelung patimitorule, de Dumnezeu purtatorule Parinte Ilie, vapaia muncilor cu focul lucrator ai inrourat-o, rusinand pe vrajmasi. Pentru aceasta, parinte, cu hlamida lui Hristos imbracandu-te, pe Acesta roaga-L sa mantuiasca sufletele noastre.

Condacul 1:

Veniti, iubitorilor de mucenici, sa-l laudam cu mare glas pe Parintele Ilie, care, prin patimirile sale, a luat de la Dumnezeu cununa biruintei. Caci, iubind Biserica lui Hristos si neamul romanesc, a ales calea cea stramta si cu chinuri, stand fara teama impotriva dusmanilor dreptei credinte. Si pentru aceasta sa-i cantam: Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Icosul 1:

La tine alergam, sfinte, la vreme de ispita, avand nadejde in mijlocirile tale. Stim ca pe multi i-ai chemat in chip minunat la sfintele tale moaste. Am auzit de femeia pe care ai indemnat-o, zicandu-i in vis: „Vino la mine si roaga-te ori de cate ori ai nevoie de ajutor”. Si credem ca si pe noi ne poti ajuta, caci iubirea ta se revarsa peste toti cei care se roaga tie cu credinta, si pentru aceasta iti zicem:

Bucura-te, binecuvantare a pamantului romanesc,
Bucura-te, liman al credinciosilor si dar ceresc,
Bucura-te, chivot al virtutilor de Hristos impodobit,
Bucura-te, ca iubirea de cele sfinte prin jertfa o ai adeverit,
Bucura-te, veghetor neobosit al celor ce marturisesc dreapta credinta,
Bucura-te, ca de la tine invatam smerenia si adevarata umilinta,
Bucura-te, ca ai fugit de slava lumeasca si pe Dumnezeu L-ai aflat,
Bucura-te, ca pentru neamul romanesc te-ai rugat neincetat,
Bucura-te, comoara care pe cei drept-credinciosi ii indestulezi,
Bucura-te, ca pe cei care pornesc pe cai gresite ii indreptezi,
Bucura-te, ca ii chemi la tine pe cei care au nevoie de ajutor,
Bucura-te, ca cei care se roaga tie te cunosc grabnic ocrotitor,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 2-lea:

L-ai slujit pe Hristos din tineretile tale, fiind icoana a rugaciunii, a smereniei si a jertfelniciei, si te-ai aratat pilda pentru noi, cei iubitori de patimi si slabi in credinta. Pentru aceasta te rugam sa nu incetezi a te ruga pentru noi, ca sa-I putem canta lui Dumnezeu cu inima curata: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Vazand Dumnezeu ravna ta pentru cele sfinte, te-a chemat sa-L slujesti ridicand pe umerii tai greaua cruce a preotiei. Iar tu ai raspuns cu vrednicie acestei chemari, vrand sa fii pastor de suflete si slujitor al aproapelui tau, si pentru aceasta iti aducem cantari de lauda:

Bucura-te, ca pe Sfantul Prooroc Ilie l-ai avut ocrotitor,
Bucura-te, glas proorocesc care ai mustrat ratacirea apostatilor,
Bucura-te, odrasla a rugaciunii sfintilor din veacurile trecute,
Bucura-te, ca ai infruntat cu intelepciune ale vrajmasului ispite,
Bucura-te, ca din copilaria ta ai mers cu smerenie pe calea virtutilor,
Bucura-te, ca ti-ai pazit curatia tineretii luptand impotriva patimilor,
Bucura-te, cel ce, mergand pe calea familiei, ai ajuns la sfintenie,
Bucura-te, ca virtutile tale le-ai acoperit cu smerenie,
Bucura-te, ca ai fost propovaduitor si duhovnic iscusit,
Bucura-te, ca multime de suflete bolnave ai tamaduit,
Bucura-te, al iubirii de Dumnezeu neostenit propovaduitor,
Bucura-te, dreptar si pilda aleasa pentru slujitorii altarelor,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 3-lea:

Vazand multimea incercarilor prin care trecea neamul romanesc, ai vrut sa arzi ca o lumanare, necrutand nicio osteneala pentru aceasta. Si, impreuna cu multi preoti si credinciosi, ai ales sa traiesti sub ocrotirea Sfantului Arhanghel Mihail, luptand cu sabia cuvantului impotriva hulitorilor adevarului si cantand fara teama: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Nu te-ai temut nici de suferinte si nici de moarte, caci ai purtat in sufletul tau ravna spre mucenicie. Iar Hristos te-a invrednicit sa mergi pe urmele mucenicilor din vechime, caci ai fost luat din mijlocul familiei si al credinciosilor si ai fost dus in colonii de munca, unde prin rabdarea si sfintenia ta ai adus mangaiere sufletelor deznadajduite, si pentru aceasta iti cantam:

Bucura-te, ca sfintii inchisorilor asupra ta au vegheat,
Bucura-te, ca, primindu-te mai apoi in ceata lor, s-au bucurat,
Bucura-te, ca, prin curajul tau, in intunericul prigonirilor ai stralucit,
Bucura-te, ca in viforul furtunilor pacea sufleteasca o ai dobandit,
Bucura-te, ca in fata patimirilor duhul tau nu s-a tulburat,
Bucura-te, piatra de care uneltirile celor rau credinciosi s-au sfaramat,
Bucura-te, ca ai urcat muntele suferintei calcand pe urmele mucenicilor,
Bucura-te, ca ai rabdat fara cartire batjocurile si dispretul prigonitorilor,
Bucura-te, ca prin dureri si suferinte prigonitorii nu te-au supus,
Bucura-te, ca, urmand Stapanului tau, ca o oaie la junghiere te-ai adus,
Bucura-te, ca pe calea mantuirii in chip tainic te-a calauzit,
Bucura-te, ca in fiecare prigoana prin care ai trecut de El ai fost pazit,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 4-lea:

S-a vazut puterea rugaciunilor tale la Periprava, sfinte, cand ati fost pusi sa taiati stuf pe o vreme geroasa si cei care va pazeau asteptau moartea voastra. Dar i-ai incurajat pe cei care impreuna patimeau cu tine sa-si puna nadejdea in ajutorul Maicii Domnului si al Sfintilor Trei Ierarhi, care erau praznuiti in acea zi, si I-ati cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

V-ati asemanat sfintilor patruzeci de mucenici, aruncati de prigonitori in apele iezerului Sevastiei, dar prin rugaciunile tale, parinte, toti au ramas in viata. Ca stralucind soarele credintei in inima ta, a stralucit si pe cer soarele cel materialnic si a incalzit pamantul, venind in ajutorul vostru. Pentru care te laudam, zicand:

Bucura-te, ca Maica Domnului cu sfantul ei acoperamant v-a acoperit,
Bucura-te, ca Sfintii Trei Ierarhi prin rugaciunile lor v-au ocrotit,
Bucura-te, ca trupurile voastre pe crucea frigului au fost rastignite,
Bucura-te, ca inimile voastre de harul Duhului Sfant au fost intarite,
Bucura-te, ca asemeni sfintilor patruzeci de mucenici ati patimit,
Bucura-te, ca vicleanul diavol prin patimirea voastra a fost biruit,
Bucura-te, ca rabdarea voastra pe prigonitori i-a ingenuncheat,
Bucura-te, ca dreptatea voastra in chip minunat s-a aratat,
Bucura-te, ca pe Sfantul Arhanghel Mihail l-ati avut sprijinitor,
Bucura-te, ca ati purtat fara sa cartiti povara patimirilor,
Bucura-te, ca, fiind umiliti de oameni, Facatorul lumii v-a binecuvantat,
Bucura-te, ca Soarele dreptatii prin lumina soarelui v-a mangaiat,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 5-lea:

Vazand cele viitoare, ai cunoscut mai inainte si ziua trecerii tale la Domnul si anul mortii preotesei tale, si prin aceasta s-a vadit darul pe care l-ai primit de la Dumnezeu inca din timpul vietii tale pamantesti, pentru care ne bucuram si Ii cantam cu multumire: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cine poate spune bucuria celor care au fost de fata la aflarea sfintelor tale moaste, parinte? Ca trupul tau s-a aratat neatins de trecerea timpului si nesupus putreziciunii, prin harul Duhului Sfant. Si prin aceasta s-a intarit sfintenia ta, caci Dumnezeu ne-a vorbit prin moastele tale binemirositoare, indemnandu-ne sa-ti aducem laude ca acestea:

Bucura-te, ca sfintele tale moaste te arata vas ales al lui Hristos,
Bucura-te, ca cei ce vin si se roaga tie dobandesc mult folos,
Bucura-te, ca prin trupul tau neputrezit fara cuvinte le vorbesti,
Bucura-te, ca pe cei ce alearga la tine nu ii parasesti,
Bucura-te, ca pomenirea ta se intipareste in sufletele lor,
Bucura-te, apostol al invierii mortilor la sfarsitul veacurilor,
Bucura-te, cel ce evlavia pelerinilor care vin la tine o inmultesti,
Bucura-te, ca indoielile le risipesti si credinta o intaresti,
Bucura-te, cel ce aduci bucurie in sufletele celor care se inchina tie,
Bucura-te, ca ne indemni sa cugetam la moarte si la vesnicie,
Bucura-te, ca, asemenea sfintilor de demult, buna mireasma raspandesti,
Bucura-te, ca la racla ta multime mare de inchinatori primesti,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 6-lea:

Din timpul vietii tale te-ai aratat facator de minuni, sfinte, dar dupa adormirea ta numarul acestora s-a inmultit. Si, dupa aflarea sfintelor tale moaste, multime de credinciosi au venit sa ia binecuvantarea ta, rugandu-se tie si lui Dumnezeu cantandu-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

In aceste vremuri in care ratacirile se inmultesc, te-a aratat Dumnezeu stavila impotriva necredintei, caci, auzind despre multimea minunilor tale, multi vin la sfintele tale moaste si, vazandu-te ca si cum ai dormita in racla, cunosc puterea lui Hristos, Cel ce a biruit moartea. Si pentru aceasta te lauda, zicand:

Bucura-te, ca celor ce aveau nevoie de ajutor te-ai aratat,
Bucura-te, ca prin vise si vedenii la tine i-ai chemat,
Bucura-te, ca oamenii vestesc minunile tale nenumarate,
Bucura-te, ca facerile tale de bine sunt in tot locul laudate,
Bucura-te, prieten al celor apasati de povara singuratatii,
Bucura-te, cel ce alungi ispita deznadejdii si a sinuciderii,
Bucura-te, ca de ispita mortii naprasnice ne izbavesti,
Bucura-te, cel ce prin multimea minunilor ne uimesti,
Bucura-te, ca celor necajiti si intristati le stergi lacrimile,
Bucura-te, ca multi preoti si calugari se roaga inaintea icoanei tale,
Bucura-te, ca harismele tale cu multa bucurie le marturisim,
Bucura-te, ca, prin tine, pe Dumnezeul cel adevarat Il cinstim,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 7-lea:

Au venit la tine bolnavi pe care doctorii nu i-au putut ajuta, lasandu-i prada deznadejdii, dar tu te-ai aratat doctor ceresc si ai aratat cu putinta cele cu neputinta. Iar bolnavii, afland tamaduire, au dat marturie despre multimea darurilor tale, cantandu-I lui Dumnezeu impreuna cu cei de aproape ai lor: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Orice boala si orice neputinta isi afla leacul prin rugaciuni catre tine, Parinte Ilie, caci Dumnezeu a rasplatit peste masura suferintele tale mucenicesti. Si te-a aratat ceresc doctor fara de arginti, la care alergand bolnavii iti zic cu inimile pline de nadejde:

Bucura-te, cel ce imparti tamaduiri cu indestulare,
Bucura-te, pentru cei aflati pe patul de boala alinare,
Bucura-te, ca, prin rugaciunile tale, pe multi de operatii i-ai scapat,
Bucura-te, ca doctorii nu au putut pricepe ce s-a intamplat,
Bucura-te, ca, prin tine, tanarul mut a inceput sa vorbeasca,
Bucura-te, ca minunile tale a inceput sa le marturiseasca,
Bucura-te, ca bolnavii s-au bucurat afland vindecare,
Bucura-te, pentru rudeniile lor indurerate mangaiere,
Bucura-te, ocrotitor al bolnavilor si sfatuitor al doctorilor,
Bucura-te, ca ajuti doctorii pentru rugaciunile bolnavilor,
Bucura-te, ca ii usurezi pe cei apasati de povara durerii,
Bucura-te, ca te rogi pentru cei aflati in ceasul mortii,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 8-lea:

Te-ai aratat in vis femeii necajite si i-ai cerut sa nu se mai planga din pricina lipsei banilor, caci va avea cele de trebuinta. Iar ea, primind putere din cuvintele tale, s-a intarit in credinta si I-a adus lui Dumnezeu lauda: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ne aflam in lipsuri si necazuri de multe feluri, sfinte, dar credem ca nu vei lasa rugaciunea noastra fara raspuns. Ca pe saraci i-ai ajutat in fel si chip, iar pe cei care nu aveau din ce sa traiasca i-ai ajutat sa isi gaseasca de lucru. Si credem ca, precum pe acestia, si pe noi ne poti ajuta, venind in intampinarea noastra, pentru care iti zicem:

Bucura-te, ca pe cei flamanzi ii hranesti,
Bucura-te, ca pe cei lipsiti ii miluiesti,
Bucura-te, ca dai cele de trebuinta saracilor,
Bucura-te, ca vii in intampinarea necajitilor,
Bucura-te, ca pe cei ramasi fara casa i-ai ajutat,
Bucura-te, ca, vazand ajutorul tau, s-au bucurat,
Bucura-te, cel ce esti parinte iubitor al orfanilor,
Bucura-te, ca esti grabnic sprijinitor al vaduvelor,
Bucura-te, ca din ispita deznadejdii ne-ai ridicat,
Bucura-te, drept judecator care adevarul l-ai aparat,
Bucura-te, ca tii partea celor pe nedrept prigoniti,
Bucura-te, ca ii incurajezi pe cei dispretuiti,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 9-lea:

Mare este tristetea familiilor care sunt lipsite de prunci, dar noi am auzit ca multi copii au venit pe lume dupa ce parintii lor ti-au cerut ajutorul. Asa te rugam sa ai mila de sotii si sotiile care se roaga tie, cerandu-ti sa te rogi pentru ei ca sa aiba copii si sa-I poata canta impreuna lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Parintii tai au fost binecuvantati de Dumnezeu cu sapte prunci, iar tu si preoteasa ta ati avut cinci copii, fiind cu adevarat familia voastra o mica biserica. Iar Hristos ti-a dat darul de a fi ocrotitor al familiilor crestine si al celor care se pregatesc sa mearga spre mantuire pe calea casatoriei, si pentru aceasta iti cantam, zicand:

Bucura-te, rugatorule pentru familiile evlavioase,
Bucura-te, ca veghezi asupra sufletelor credincioase,
Bucura-te, ca parintii credinciosi te iau ocrotitor,
Bucura-te, ca te rogi pentru mantuirea copiilor lor,
Bucura-te, ca ii indrumi sa mearga pe calea Bisericii,
Bucura-te, ca ii feresti de prapastia pierzarii,
Bucura-te, ca fiii risipitori se intorc la casele parintilor,
Bucura-te, ca, prin tine, pacea ia locul tulburarilor,
Bucura-te, ca parintii fara copii te iau mijlocitor,
Bucura-te, ca nu lasi fara raspuns rugaciunile lor,
Bucura-te, ca intristarea din inimile lor o izgonesti,
Bucura-te, ca staruinta lor in rugaciune o rasplatesti,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 10-lea:

Au incercat vrajitoarele sa fure o particica din sfintele tale moaste, dar tu te-ai aratat fiicei tale si i-ai descoperit gandul lor diavolesc, stand impotriva vicleniei lor si risipind rautatea lor. Iar fiica ta s-a bucurat, multumindu-I lui Dumnezeu si zicand: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

In vremea de astazi multi indraciti se chinuie amarnic, dar cei care sunt adusi la sfintele tale moaste primesc degraba ajutor. Caci diavolii se tem de puterea rugaciunilor tale, si pleaca de la cei pe care ii chinuiau. Te rugam, sfinte, arata-te grabnic ajutator al celor care sufera din pricina diavolilor, din pricina lucrarilor dracesti sau a farmecelor de tot felul, ca simtind ocrotirea ta sa iti cante impreuna cu noi:

Bucura-te, izgonitor al cetelor diavolesti,
Bucura-te, ca puterea farmecelor o risipesti,
Bucura-te, ca pe cei indraciti i-ai izbavit,
Bucura-te, ca acestia te-au laudat si ti-au multumit,
Bucura-te, ca ai primit cererile rudeniilor lor,
Bucura-te, ca ai ascultat rugaciunile preotilor,
Bucura-te, cel ce dezlegi legaturile vrajitorilor,
Bucura-te, cel ce ne scapi din robia patimilor,
Bucura-te, ca de dusmanii nevazuti tu feresti poporul,
Bucura-te, ca in ceasul incercarii iti cerem ajutorul,
Bucura-te, ca vapaia ispitelor o potolesti,
Bucura-te, ca pe calea cea stramta ne povatuiesti,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 11-lea:

Ai fost trimis in vreme de razboi sa faci misiune in pamantul romanesc de peste Prut, si multe suflete si-au gasit alinarea in cuvintele tale. Asa si astazi te rugam, sfinte, roaga-te lui Dumnezeu pentru toti cei care stau departe de calea mantuirii, ca schimbandu-si vietile sa Ii cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Au venit la sfintele tale moaste nu doar fii ai Bisericii, ci si oameni inselati de diferite rataciri, dar care voiau sa vada daca trupul tau este cu adevarat neatins de putreziciune. Unii au ramas fara glas, vazand sfintele tale moaste intregi, si au cautat sa-L cunoasca pe Dumnezeul care te-a proslavit, si pentru aceasta acum, venind la Biserica cea adevarata, te lauda impreuna cu noi:

Bucura-te, candela aprinsa in intunericul ratacirilor,
Bucura-te, stalp de foc calauzitor in desertul ispitelor,
Bucura-te, trambita a cuvintelor dumnezeiesti,
Bucura-te, alauta care ne desfeti cu cantari ceresti,
Bucura-te, cel ce dai la o parte valul minciunilor,
Bucura-te, ca faci neputincioase cursele ereticilor,
Bucura-te, ca pe ritorii cei mincinosi i-ai biruit,
Bucura-te, ca prin tine viforul pornit de ei s-a domolit,
Bucura-te, ca i-ai scapat pe cei atinsi de molima inselarii,
Bucura-te, ca i-ai ridicat la lumina din groapa pierzarii,
Bucura-te, ca nu i-ai lasat sa isi piarda sufletele,
Bucura-te, ca ei iti multumesc aducandu-ti laude,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 12-lea:

Prin moartea ta te-ai aratat biruitor al mortii, fiind slujitor credincios al Celui Inviat. Si acum te bucuri in cetele sfintilor impreuna cu toti cei care au stat impotriva fiarei comuniste, cu multimea de marturisitori, preoti, calugari si mireni, cu toti noii mucenici si cu multimea mucenitelor, care au sfintit pamantul romanesc cu sangele si patimirea lor, iar acum Ii canta lui Dumnezeu neincetat: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

„Niciun prooroc nu este primit in patria sa”, ne-a spus Mantuitorul Hristos, si cei care te-au vrajmasit in timpul vietii tale te-au vrajmasit si dupa trecerea ta la Domnul, iar urmasii lor batjocoresc si astazi pomenirea ta. Dar noi, multumindu-ti pentru multimea binefacerilor tale, iti zicem:

Bucura-te, mustrator al celor ce defaima dreapta credinta,
Bucura-te, ca pe cei mandri ii intorci spre pocainta,
Bucura-te, tainic povatuitor al preotilor,
Bucura-te, pavaza de nebiruit a crestinilor,
Bucura-te, dascal priceput al jertfelniciei,
Bucura-te, invatatorule neobosit al evlaviei,
Bucura-te, ca rugaciuni staruitoare ai inaltat,
Bucura-te, cel ce pe scara virtutilor ai urcat,
Bucura-te, ca prin iubirea aproapelui te-ai sfintit,
Bucura-te, ca pentru slujirea lui Hristos te-ai nevoit,
Bucura-te, ca Dumnezeu cu harul Sau te-a luminat,
Bucura-te, ca, prin tine, Hristos la El ne-a chemat,
Bucura-te, Sfinte Parinte Ilie, faclie luminoasa a soborului noilor marturisitori!

Condacul al 13-lea:

O, Parinte Ilie, noule marturisitor al lui Hristos, cadem catre tine in rugaciune, stiind ca nimeni din cei ce alearga la tine nu ramane fara raspuns. Fii ocrotitor al nostru pana in ceasul mortii noastre, ajuta-ne sa ducem o viata bineplacuta lui Dumnezeu, ferindu-ne de cursele vrajmasilor mantuirii noastre, ca sa Ii cantam in vecii vecilor Dumnezeului care te-a proslavit: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori. Apoi se zice Icosul intai: La tine alergam, sfinte, la vreme de ispita… si Condacul intai: Veniti, iubitorilor de mucenici, sa il laudam…)

Apoi se citeste aceasta

Rugaciune:

O, Sfinte Ilie, mare facatorule de minuni, la tine alergam acum, ca la un grabnic ajutator. Vezi putinatatea credintei noastre, vezi slabiciunile si neputintele noastre. Nu ne lasa sa fim biruiti de lucrarea puterilor dracesti, care cauta sa ne piarda in fel si chip. De la inceputurile Bisericii multi inaintemergatori ai Antihristului s-au aratat, raspandind ratacirile lor si pierzandu-i pe cei slabi in credinta. Iar in vremea noastra numarul lor s-a inmultit, si, din pricina lor, bisericile se golesc si oamenii isi pierd sufletele, alegand caile pierzarii. Avem nevoie de ocrotirea ta, sfinte, sa rezistam ispitelor din fiecare zi. Avem nevoie de mijlocirea ta, sfinte, ca sa nu pierdem ajutorul dumnezeiesc.

Roaga-te lui Dumnezeu pentru toate familiile binecredincioase, pentru toti parintii crestini si copiii lor. Roaga-te pentru toti preotii Bisericii dreptslavitoare, sa marturiseasca adevarul fara teama. Roaga-te pentru ierarhii de pretutindeni, sa pastoreasca turmele lor cu frica de Dumnezeu. Roaga-te, Sfinte Ilie, pentru toti monahii si toate monahiile, sa le daruiasca Dumnezeu darurile Sale pentru rugaciunile tale.

Ne rugam tie si tuturor noilor mucenici si marturisitori, nu uitati in rugaciunile voastre neamul romanesc, care este incercat parca mai mult ca niciodata. Feriti-l de dusmanii vazuti si nevazuti, prin darul pe care l-ati primit de la Dumnezeu. Ajutati-ne, sfintilor, si acum si in vremea incercarii credintei noastre. Sa nu ne lepadam de Hristos, oricat de grele vor fi incercarile prin care vom trece. Iar daca vom cadea, sa ne ridicam degraba prin mijlocirile voastre. Si prin pocainta sa ne smerim, cerandu-I Bunului Dumnezeu sa ne schimbe viata si sa ne primeasca la sfarsitul vietii noastre in imparatia Sa cea cereasca, unde acum Il laudati impreuna cu toti ingerii si sfintii. Amin.

Sfanta Cuvioasa Maica Parascheva de la Iasi

Sfanta Parascheva este sarbatorita pe 14 octombrie. S-a nascut la inceputul secolului al XI-lea, in satul Epivat, nu departe de Constantinopol, din parinti bogati si binecredinciosi. La varsta de zece ani, auzind in biserica cuvintele: "Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34), raspunde imediat strigatului dumnezeiesc: isi schimba hainele cu imbracamintea unui cersetor.

Decide sa-si paraseasca parintii pentru Hristos, inainte de a implini douazeci de ani. Ajunge la Constantinopol, unde se bucura de invatatura unor calugari cu viata duhovniceasca placuta Domnului. La sfatul acestora, merge la manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde se va nevoi cinci ani. De aici a plecat spre Tara Sfanta, in dorinta de a-si petrece restul vietii in locurile sfinte. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o manastire de calugarite in pustiul Iordanului.

Intr-o noapte, la varsta de douazeci si cinci de ani, un inger ii descopera in vis ca trebuie sa se reintoarca in locurile parintesti. Sfantul Varlaam descrie aceasta minune in Cazania sa, astfel: "Sa lasi pustia si la mosia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit".

Potrivit traditiei, revine in Epivat fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. Dupa alti doi ani de nevointa, la varsta de douazeci si sapte de ani, trece la cele vesnice. A fost ingropata ca o straina, aproape de mare.

Dupa cativa ani, valurile au adus la tarm, trupul neinsufletit al unui marinar. Un sihastru care vietuia in acele locuri, i-a rugat pe cativa crestini sa-l ingroape. Acestia, in timp ce sapau, au descoperit un trup neputrezit. Nu au dat importanta acestui lucru si au pus alaturi de el si trupul marinarului.

Dar in noaptea urmatoare, unuia din crestinii care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis Cuvioasa Parascheva si i-a poruncit sa ia trupul ei si sa-l aseze la loc de cinste. Astfel, trupul Sfintei Parascheva a fost dus in biserica "Sfintilor Apostoli" din Kallicrateia.

Moastele Sfintei Parascheva au ajuns in tara noastra in anul 1641, dupa ce au fost prezente in mai multe locuri. Au fost asezate pe 13 iunie 1641, in biserica "Sfintii Trei Ierarhi" din Iasi. In anul 1884, cand biserica manastirii intra intr-un proces de consolidare, sfintele moaste ajung in paraclisul manastirii, iar peste cativa ani in Catedrala mitropolitana din Iasi.

Moastele Cuvioasei Parascheva au ajuns in martie 1944 la Manastirea Ciorogarla de langa Bucuresti, din cauza ofensivei sovietice in Moldova. Pe 27 octombrie 1944, moastele sale au fost asezate langa cele ale Sfantului Dimitrie Basarabov in catedrala din Bucuresti si readuse in Catedrala mitropolitana din Iasi pe 26 noiembrie 1944.


Celelalte Parascheve

Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi este sarbatorita pe 14 octombrie. Daca in calendarul crestin ortodox mai apare numele Parascheva (Paraschevi), nu inseamna ca ocrotitoarea Moldovei mai are si alte zile de praznuire. Pentru a nu o confunda cu alte sfinte ce poarta numele Parascheva, precizam:

- pe 26 februarie facem pomenirea Sfintei Parascheva, martirizata in timpul lui Nero;
- pe 26 iulie o praznuim pe Sfanta Cuvioasa Mucenita Paraschevi, martirizata in timpul lui Antonin Piosul;
- pe 28 octombrie o pomenim pe Sfanta Parascheva - Piatnita, martirizata in timpul lui Diocletian.

Vesmintele Sfintei Parascheva

Vesmintele Cuvioasei Parascheva se schimba de Craciun, la inceputul Postului Sfintelor Pasti (cand primeste un vesmant inchis la culoare), cu o zi inainte de Pasti (se pune un vesmant alb, pastrat pana dupa sarbatoarea Cincizecimii), cu o seara inainte de a fi scoasa din Catedrala si dupa hram.

In momentul in care are loc invesmantarea moastelor Sfintei Parascheva, Catedrala se inchide. Preotii desfac agrafele care prind vesmantul la spate, moastele ramanand invelite intr-un al doilea vesmant care nu se schimba niciodata. Se spune ca acela este vesmantul in care s-au adus sfintele moaste. Acest giulgiu este dintr-o panza de in, ros de trecerea anilor, si are inscris pe el, ca un sigiliu, blestemul lui Vasile Lupu si al Mitropolitului Varlaam: "Blestemat sa fie cel care va imprastia vreodata Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva".

In ultimii ani, a devenit o traditie ca de hramul Cuvioasei Parascheva de la Iasi, sa fie aduse moastele altor sfinti. Anul acesta, pelerinii care vor veni sa cinsteasca moastele Sfintei Parascheva se vor putea inchina si la moastele Sfantului Policarp, Episcopul Smirnei.

Bucura-te scara izbavitoare,
Bucura-te lumina calauzitoare ,
Bucura-te fierbinte rugatoare a Maicii Lui Dumnezeu.
Bucura-te Parascheva, mult folositoare!!!


             Noi Suntem Minunea

     

Extras din Intelepciunea lui Solomon, Cap 4 si Cuvintele alese ale Sf Ioan Gura de Aur

“Intelepciunea lui Solomon, CAPITOLUL 4″, legat de acest subiect:
“Ce trebuie crezut despre moartea cea timpurie a dreptilor si despre soarta pacatosilor.
(…)
7. Cel drept, chiar cand apuca sa moara mai devreme, da de odihna.
8. Batranetile cinstite nu sunt cele aduse de o viata lunga, nici nu le masori dupa numarul anilor.
9. Intelepciunea este la om adevarata caruntete si varsta batranetilor inseamna o viata neintinata.
10. Placut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit si, fiindca traia intre pacatosi, l-a mutat de pe pamant.
11. A fost rapit, ca rautatea sa nu-i schimbe mintea sa, inselaciunea sa nu-i amageasca sufletul.
12. Caci vraja viciului intuneca cele bune si ameteala poftei schimba gandul cel fara de rautate.
13. Ajungand curand la desavarsire, dreptul a apucat ani indelungati.
14. Sufletul lui era placut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grabit sa-l scoata din mijlocul rautatii.
15. Neamurile vad, dar nu pricep nimic si nu-si bat capul cu asa ceva, ca adica harul lui Dumnezeu si mila Lui sunt cu alesii Sai si ca poarta grija de sfintii Sai. ”

  
“Ar trebui sa harazim lucrurilor duhovnicesti, rugaciunii, întreaga noastra viata – iar noi o risipim în fapte nedemne, în talazuiri, în vorbiri rusinoase, în convorbiri si placeri ticaloase, în vinovate aratari mândre, fara folos si spre pierzania noastra.
Si dupa toate, ne mai si întrebam ce rau este întru acestea – fara sa întelegem ca nimic nu trebuie mai bine studiat ca vremea. De vei cheltui bani, e cu putinta sa-i întorci; vremea risipita se rascumpara cu anevoie si cu truda. Putina ni s-a dat pentru aceasta viata – iar de nu o vom folosi cum trebuie, ce vom zice când vom trece în cealalta viata?
Dumnezeu ne va zice: “Ti-am dat un rastimp ca sa înveti îndeletnicirea milei, de ce l-ai prapadit cu treburi zadarnice si usuratice?” Dar veti zice: De ce Dumnezeu ne-a dat un rastimp atât de scurt? O, prostie, o nerecunostinta…
Tocmai pentru aceasta ar trebui sa-i fim recunoscatori, de a ne fi scurtat truda, de a fi pus liman necazurilor – si de a ne fi facut, dimpotriva, lunga si fara sfârsit vremea linistirii noastre în viata cealalta… Pentru aceasta îl tineti de rau – si de aceasta va plângeti?!…“.

(Sfantul Ioan Gura de Aur, Cuvinte alese, Editura Reintregirea, Alba-Iulia, 2002, preluat de pe site-ul dedicat Sfantului Ioan Gura de Aur)

Timpul de aici, mai lung sau mai scurt, dupa mila Domnului, este cu adevarat pretios. Numai cu ajutorul Sau vom putea sa-l strabatem cu folos.


                    Noi Suntem Minunea

Despre iubirea vrajmasilor

,,Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea”











(Luca 6, 31)

Iubiţilor, există o lege, care este cea mai veche din toate legile, pe care le-au făcut oamenii, ca să poată să-şi ritmeze armonios legăturile dintre ei şi să trăiască fericiţi. Lege, care nu este crestată pe plăci de marmură sau scrisă pe hârtii şi în ziarele oficiale ale statului. O lege pe care a sădit-o Dumnezeu, care l-a plăsmuit pe om ,,după chipul şi asemănarea Sa” (Facere 1, 26). Şi această lege înnăscută este legea dragostei.










Această lege strigă fiecărui om să iubească. Îi strigă să nu facă niciun rău celuilalt, să nu fure, să nu nedreptăţească, să nu atace onoarea familială a altuia, să nu spună minciuni, să nu defăimeze şi să clevetească, să nu calomnieze pe celălalt, să nu se ducă pe la tribunale şi să facă jurăminte mincinoase, să nu ucidă, să nu ia viaţa altuia. Acestea le strigă legea dragostei. Dar această lege nu se opreşte aici. Înaintează din ce în ce mai mult. Strigă nu numai că trebuie să nu facem răul, ci trebuie să facem şi binele celorlalţi oameni. Flămânzesc? Însetează? Le este frig? Se află într-o situaţie dificilă? Sunt în pericol? Noi nu trebuie să rămânem reci şi indiferenţi. Trebuie să alergăm în ajutorul lor prin toate mijloacele de care dispunem. Şi pâine, şi apă, şi haine, şi cuverturi, şi medicamente, şi orice fel de ajutor, trebuie să-l oferim celorlalţi oameni. Şi aşa cum ne dorim ca ceilalţi oameni nu numai să nu ne nedreptăţească, ci şi să ne ajute, aşa şi noi trebuie să ne comportăm faţă de ceilalţi.










Aceasta este legea înnăscută a dragostei, pe care o exprimă Hristos în Evanghelia de astăzi prin următoarele cuvinte: ,,Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea” (Luca 6, 31).






***






Dar Hristos, Care a venit în lume ca să împlinească, să desăvârşească, să completeze legea morală, să lărgească hotarele iubirii şi să arate desăvârşirea, nu vrea ca omul să se oprească în drumul iubirii. Vrea ca omul să înainteze. Vrea ca omul să urce pe cele mai înalte trepte. Iubirea, aşa cum învaţă Hristos, nu trebuie să se limiteze la un cerc îngust de oameni. Nu! Pentru că o astfel de iubire, restrânsă la puţinii oameni care ne iubesc, oricine o poate întâlni şi la cei mai păcătoşi oameni, şi la cele mai păcătoase reuniri umane. De pildă: Există oameni mai răi decât tâlharii? Apucă armele, se organizează în bande, fură, răpesc, necinstesc, ucid oameni. Îi urăsc pe oameni. Şi totuşi, tâlharii care îi urăsc pe alţii, între ei au dragoste; se susţin între ei. Ură faţă de alţii, dar iubire faţă de ei înşişi şi faţă de anturajul lor. Dacă va dispare dragostea dintre ei, banda se va risipi. Lucrul acesta arată că iubirea este atât de necesară, că nici cei mai păcătoşi nu pot să trăiască fără iubire.






Dar această iubire, care îi leagă pe păcătoşi între ei, nu este o iubire curată. Este o iubire păcătoasă, iubire care are drept scop deservirea intereselor omeneşti egoiste şi păcătoase. Această iubire, iubirea tâlharilor, are consecinţe dezastruoase. Poate să facă mari catastrofe. Răul, când este singur, face răul, dar într-o măsură mică. Însă atunci când cel rău se uneşte cu alţi răi, iar aceştia iarăşi se unesc cu alţii şi se fac mulţi, mii de mii, milioane multe, o, atunci!…










Dacă aceşti oameni, care au ură în inimă şi au ca lozincă „moartea ta este viaţa mea” şi vor să-i nimicească pe toţi ceilalţi ca să trăiască şi să conducă ei, dacă aceste milioane de oameni răi se vor organiza, se vor înarma cu armele groaznice ale distrugerii şi vor face război împotriva celorlalte popoare mici şi neputincioase, o, ce catastrofă va fi atunci! O astfel de catastrofă groaznică a văzut omenirea în secolul nostru de două ori. A văzut-o în cele două războaie mondiale, dintre care cel de-al doilea a fost şi mai dezastruos decât primul. Milioane de oameni uniţi, având în frunte conducători oameni sălbatici, fiare, ca înfricoşătoarele fiare ale Apocalipsei, s-au năpustit şi au împrăştiat moartea şi catastrofa. Şi aceste milioane de oameni aveau dragoste între ele, dar aveau şi ură împotriva celorlalţi oameni, pe care voiau să-i supună şi să-i nimicească. Iubirea lor era limitată, egoistă. Nemţii îi iubeau cu patos doar pe nemţi. Ruşii pe ruşi. Italienii pe italieni. Japonezii pe japonezi. Englezii pe englezi, etc. Şi marile state, dincolo de aşa-numitele lor interese naţionale n-au văzut nimic altceva. Iar toate câte le spuneau despre dreptate, toate erau o înşelăciune şi o iluzie. Din nefericire, acest lucru l-a demonstrat şi-l demonstrează continuu realitatea.










***










Dar Hristos, Care a sădit în inima oamenilor legea dragostei, nu vrea ca dragostea să fie limitată şi sufocată în limitele înguste ale unui sentiment, care doar are numele de dragoste, dar în realitate este un egoism, o adorare şi o zeificare a ego-ului. Iubirea pe care a propovăduit-o Hristos, aşa cum vedem în Evanghelia de astăzi, sparge limitele înguste, se lărgeşte şi se revarsă ca un râu în toată lumea. Hristos ne învaţă că trebuie să-i iubim nu doar pe părinţi, pe prieteni, pe rude, pe conaţionalii noştri, ci chiar şi pe străini şi pe vrăjmaşii noştri. Cât de clar se aude glasul lui Hristos! „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine…” (Luca 6, 35). Zice: Faceţi bine chiar şi vrăjmaşilor voştri.










Însă acest lucru este uşor? Nu este uşor. Dar „cele cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18, 27). Doar în creştinism se împlineşte această iubire ideală, care îi îmbrăţişează chiar şi pe vrăjmaşi. Vreţi un exemplu? Aruncaţi o privire la Cel Răstignit. Iubirea pe care Hristos a învăţat-o, El însuşi a împlinit-o. Sus, pe Crucea muceniciei Lui, Şi-a întins Preacuratele Sale Mâini şi i-a îmbrăţişat pe toţi oamenii, chiar şi pe vrăjmaşii Lui. S-a rugat pentru răstignitorii Săi şi a spus acele nemuritoare cuvinte, care frâng inimile şi celor mai învârtoşaţi şi nemiloşi oameni: „Părinte, iartă-le lor, căci nu ştiu ce fac” (Luca 23, 34).










***










Iubiţilor, vă întreb: Suntem creştini? Să-L imităm pe Stăpânul nostru. Să-L urmăm cu fidelitate pe sfântul drum al dragostei, dragoste, pe care trebuie s-o arătăm chiar şi vrăjmaşilor noştri.










Mitropolitul Augustin de Florina