skip to main |
skip to sidebar
Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt sarbatoriti in fiecare an pe 29 iunie. Sfintii Petru si Pavel sunt praznuiti impreuna pentru ca au murit in aceeasi zi, de 29 iunie a anului 67 d. Hr. Insa, cei doi apostoli au primit moarte martirica in mod diferit: Pavel pentru ca era cetatean roman, a fost omorat prin decapitare, iar Petru a fost rastignit cu capul in jos.
Sfantul Apostol Petru, numit la nastere Simon, era din orasul Betsaida (situat pe malul nordic al lacului Ghenizaret, astazi localitatea El Aradsch in Siria) si era fratele Sfantului Apostol Andrei. Din Sfanta Scriptura aflam ca in momentul in care Petru si-a inceput activitatea era casatorit. Nu avem informatii despre sotia sa, desi din textul de la Corinteni 9, 5, putem deduce ca aceasta il insotea in calatoriile sale misionare.
Cand devine Petru apostol al lui Hristos?
Sfantul Petru afla ca Iisus este Mesia de la fratele sau, Andrei. Mantuitorul ii va schimba numele din Simon in Chefa ("piatra“ in aramaica), de unde numele de Petru in greaca si latina.
Evanghelistul Luca ne descopera ca Petru devine ucenicul lui Hristos, dupa ce a avut parte de o pescuire minunata (desi se ostenise toata noaptea si nu pescuieste nimic, la indemnul Mantuitorului arunca mrejele in apa si umple corabia cu pesti). Acesta este momentul in care Petru renunta la tot ce avea si il urmeaza pe Hristos, devenind "pescar de oameni”.
Petru marturiseste dumnezeirea lui Hristos, in Cezareea lui Filip: "Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Cel viu“, atunci cand Mantuitorul i-a intrebat pe ucenici cine crede ca este El. Cu toate ca este laudat de Hristos pentru acest raspuns: "Fericit esti, Simone, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti-a descoperit tie aceasta, ci Tatal meu cel din ceruri. Si eu iti spun tie, ca tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi biserica mea si portile iadului nu o vor birui pe dansa. Si-ti voi da tie cheile imparatiei cerurilor, si orice vei lega pe pamant, va fi legat si in ceruri si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri" (Matei 16, 13-19), se leapada de El de trei ori in timpul Patimilor. Primeste iertarea pentru aceasta lepadare, dupa Invierea Mantuitorului din morti, cand il intreaba daca Il iubeste. Datorita pocaintei sale, se invredniceste de atata putere dumnezeiasca, incat bolnavii se vindecau si atunci cand se asezau in umbra lui.
Apostolul Petru a fost prezent la invierea fiicei lui Iair, la Schimbarea la Fata a Domnului pe muntele Tabor, in Gradina Ghetsimani a scos sabia sa-L apere pe Iisus, a facut parte din primii ucenici care au venit la mormantul Mantuitorului, dupa ce femeile mironosite au vestit invierea Sa, a predicat in ziua Cincizecimii, iar in urma predicii sale s-au botezat trei mii de persoane si a propovaduit Evanghelia in Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia, Bitinia si Roma. S-a savarsit la Roma, prin moarte martirica, alaturi de Sfantul Pavel, in timpul persecutiei lui Nero. Dupa propria lui dorinta a fost rastignit cu capul in jos si a fost inmormantat pe dealul Vatican.
Scrierile Sfantului Apostol Petru
De la Sfantul Apostol Petru avem opt cuvantari pastrate in Faptele Apostolilor si doua epistole care ii poarta numele. Prima epistola a fost scrisa din Babilon (anul 63-64), iar a doua, de la Roma in anul 67.
Sfantul Apostol Pavel
Sfantul Apostol Pavel s-a nascut intr-o familie de evrei, in jurul anului 7, in Tarsul Ciliciei. La nastere a primit numele de Saul. Sfantul Pavel si-a desavarsit educatia sub indrumarea rabinului Gamaliel. Facem precizarea ca Pavel nu L-a intalnit pe Mantuitorul in timpul activitatii Sale pamantesti. A fost martor ocular al martirizarii Sfantului Stefan, pazind hainele celor care il loveau cu pietre.
Cand devine Pavel apostol al lui Hristos?
Pavel devine unul din cei mai aprigi aparatori ai legii mozaice. S-a alaturat cu multa ravna celor care incepusera sa-i persecute pe crestini. In drum spre Damasc, unde se indrepta pentru a-i aresta pe crestinii de acolo si a-i aduce la Ierusalim spre a fi judecati, Hristos i se arata, invaluit de o lumina stralucitoare, atragandu-i atentia ca cei persecutati nu sunt doar crestinii, ci El insusi. Pavel lovea in crestini, dar suferea Hristos. Lovea in trup si striga capul acestuia - Hristos. Asa se face ca Pavel ajunge sa vorbeasca despre Biserica lui Hristos ca fiind un trup, al carui cap este El. In urma acestei descoperiri are loc schimbarea sa - din persecutor devine marturisitor al crestinismului. Este botezat de Anania, episcopul Damascului, schimbandu-i-se numele din Saul in Pavel.
Dupa o perioada de trei ani in Arabia, merge in Antiohia Siriei, de unde intreprinde cele trei calatorii misionare, intre anii 45-58.
Sfantul Apostol Pavel este prins de iudei in Ierusalim, in anul 58. Este tinut in temnita timp de doi ani in Cezareea Palestinei. Pentru ca avea cetatenie romana este dus la Roma spe a fi judecat de imparat. La Roma a petrecut doi ani intr-o casa inchiriata, pazit de un ostas roman. Este eliberat in anul 63. A fost martirizat in anul 67, in timpul imparatului Nero prin decapitare, in acelasi timp cu Petru.
Scrierile Sfantului Apostol Pavel
De la Sfantul Apostol Pavel ne-au ramas 14 Epistole: Epistola intai catre Tesaloniceni (Corint, in anul 52); Epistola a doua catre Tesaloniceni (Corint, 52); Epistola catre Galateni (Efes, 54); Epistola intai catre Corinteni (Efes, 56); Epistola a doua catre Corinteni (Macedonia, 57); Epistola catre Romani (Corint, 58); Epistola catre Efeseni (Roma, 62-63); Epistola catre Filipeni (Roma, 62-63); Epistola catre Coloseni (Roma, 62-63); Epistola catre Filimon (Roma, 62-63); Epistola catre Evrei (Roma, 63); Epistola intai catre Timotei (Macedonia, 63); Epistola catre Tit (Macedonia, 65); Epistola a doua catre Timotei (Roma, 66), considerata ca fiind "testamentul spiritual" al Sf. Apostol Pavel.
Sfintii Apostoli Petru si Pavel - asemanari si deosebiri
Sfantul Apostol Petru a fost chemat la apostolie dupa fratele sau Andrei, insa este primul in listele Noului Testament, in vreme ce Sfantul Apostol Pavel a fost cel din urma chemat la indeplinirea acestei slujbe dumnezeiesti.
Sfantul Apostol Petru a fost nedespartit de Hristos in tot timpul activitatii Sale pamantesti, pe cand Sfantul Apostol Pavel nu L-a cunoscut pe Hristos in vremea propovaduirii Sale.
Petru a fost casatorit, Pavel necasatorit.
Sfantul Apostol Petru a fost ales si chemat la apostolie din lumea oamenilor simpli si saraci - el fiind pescar de meserie - iar Sfantul Apostol Pavel a fost dintre toti apostolii omul de cea mai inalta cultura.
Sfantul Petru oscila intre intronarea ritualismului mozaic, cand se afla in prezenta crestinilor proveniti dintre iudei, si relativizarea acestuia, cand era in compania crestinilor proveniti dintre pagani, pe cand Pavel a luptat pentru neimpunerea prescriptiilor mozaice crestinilor (la sinodul 50 de la Ierusalim s-a hotarat si neobligativitatea Legii Vechi a taierii imprejur).
Petru a avut de rascumparat lepadarea lui de Iisus, iar Pavel ratacirea lui si prigoana crestinilor.
Dincolo de toate aceste deosebiri, asemanarea lor sta in pocainta, in propovaduirea invataturii lui Hristos si in primirea mortii cu bucurie pentru credinta in El.
La multi ani celor ce poarta numele Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.
Preluare integrala http://crestinortodox.ro/
Noi nsuntem Minunea
Ev.Matei 8, 28-34:
28. Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
29. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
30. Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.
31. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
32. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.
33. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
34. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.
Iata ce putem citi in articolul Vindecarea demonizatului din Gadara si cum ne secera azi diavolul:
Sf. Ioan Gura de Aur: Pacatul este mai rau decat diavolul
Un lucru de seama nu este atat a izbavi pe cineva de un demon, cat a-l izbavi de pacat. Nu diavolul ne impiedica sa dobandim imparatia cerurilor, dimpotriva, el chiar ne ajuta, fara a o voi, fireste, facandu-l mai intelept pe cel pe care l-a stapanit, spre deosebire de pacat, care ne scoate din imparatia lui Dumnezeu. (…) Atunci, daca nu diavolul ne alunga din imparatia cerurilor, ne alunga pacatul si mai mare binefacere este a izbavi pe cineva de pacat. (…)
Sa ne cercetam bine pe noi insine si sa vedem daca nu cumva avem demon. Fiecare sa fie cu luare-aminte la sine. Pacatul este mai greu lucru decat a avea demon, fiindca demonul ne smereste. Sau nu-i vedeti pe demonizati cand scapa de raul din ei si se insanatosesc ca de o boala, cat sunt de smeriti, de mahniti si de rusinati? Nu-i vedeti ca nici ochii nu cutezaza a-i ridica si a-i privi pe semenii lor? Iata ce lucru de mirare: ei se rusineaza pentru cele ce patimesc, dar noi nu ne rusinam pentru cele ce faptuim. Ei, desi li s-a facut nedreptate, se rusineaza, in schimb noi, chiar daca facem altora nedreptate, nu ne rusinam. Lucrurile pe care le fac ei nu sunt vrednice de rusine, ci sunt vrednice de mila, de iubirea oamenilor, de iertare, de nespusa admiratie si de multe laude, pentru ca, desi lupta cu un demon, toate le rabda cu multumire. Toate care le facem noi cu adevarat sunt vrednice de ras, de osanda, de pedeapsa si de focul gheenei. Toate cate ne rusineaza si ne fac vinovati de pacatele cele mai grele nu sunt vrednice de iertare.
Vezi, dar, ca pacatul este mai inspaimantator decat demonul? Vezi ca ei, posedatii, au un indoit folos din patimile lor? Mai intai, fiindca se fac mai intelepti si mai cucernici si, in al doilea rand, pentru ca, ispasindu-si pedeapsa aici, pe pamant, pentru pacatele lor, merg apoi, curati si indreptati, la Domnul
Articol preluat integral de pe http://saccsiv.wordpress.com/
Noi suntem Minunea
Cunoscut drept cel de-al doilea loc ca importanţă, după Ierusalim, pentru pelerinajul creştin, Saydnaya, o localitate aflată la o jumătate de oră distanţă de capitala Siriei, este poate singura localitate-biserică din lume.
Prima impresie pe care o ai atunci când intri în Saydnaya este aceea că nici nu ai părăsit Damascul şi că, printr-o minune, te-ai teleportat în alt spaţiu, în altă dimensiune, în alt timp. Micuţa localitate aflată pe muntele Qallamoun, la o diferenţă de peste un kilometru şi jumătate faţă de nivelul mării Mediterane, este, de fapt, un conglomerat de biserici.
Construite una lângă alta, cioplite în stâncă sau chiar parte integrantă din casele de locuit, numărul lăcaşurilor de cult de aici atinge, după spusele localnicilor, cifra de 40, iar după recensământul istoricilor, pe undeva pe la jumătate. Dar cine stă să le numere? Harul divin este prezent peste tot în aer şi asta este mai presus de orice aritmetică şi interpretare profană.
Privită de departe, localitatea pare mai degrabă o fortăreaţă. Şi, într-adevăr, aşa şi este, acesta fiind locul care a care a marcat păstrarea credinţei într-o perioadă în care o mare parte din Siria a renunţat la creştinism, rămânâd un bastion al credinţei ortodoxe şi catolice. Aici găsim laolaltă Mănăstirea romano-catolică Sfântul Toma, Mănăstirea ortodoxă Sfântul Estfarie, mănăstirile Heruvim şi Sfântul Efrem şi alte multe mici bisericuţe a căror istorie se pierde undeva în negura vremii.
MĂNĂSTIREA MĂNĂSTIRILOR
Dintre toate aşezămintele de cult, Mănăstirea ortodoxă greacă Saydnaya a rămas până în zilele noastre cea mai importantă destinaţie a pelerinilor. Construită realmente ca o fortăreaţă pe cea mai înaltă culme a localităţii şi aflată în subordonea Patriarhiei Antiohiei şi a întregului Orient, mănăstirea a fost construită, o atestă scrierile care se mai găsesc încă în bibliotecă, în jurul anului 547 şi poartă hramul Naşterea Maicii Domnului.
Miile de credincioşi, nu numai creştini, ci şi de alte confesiuni care îi trec anual pragul o numesc "Mănăstirea mănăstirilor" sau "Locul miracolelor", având în vedere istoria aşezământului şi faima minunilor care l-au făcut cunoscut pe toate continentele.
Legenda spune că, aflat în Siria în timpul campaniei împotriva perşilor, Justinian I, împăratul Bizanţului, s-a oprit cu armata în acest loc pustiu şi deşertic. După un timp, din cauza căldurii şi a uscăciunii din prejur setea a cuprins întreaga tabără. Atunci se spune că Justinian a zărit în depărtare o gazelă şi a plecat, de unul singur, în urmărirea ei. În momentul în care a ajuns-o din urmă, gazela se oprise lângă un izvor cristalin de existenţa căruia nici împăratul şi nici oastea acestuia nu aveau cum să ştie. Dintr-o dată, gazela s-a prefăcut în imaginea Sfintei Fecioare învăluită de o dumnezească lumină care i-a spus să construiască o biserică exact în acel loc binecuvântat. Împăratul i-a ascultat porunca, mai mult, se spune că ar fi participat personal la alcătuirea planurilor pentru înălţarea edificiului, fiind prima biserică din istorie proiectată de un împărat.
MIRACOLUL DE LA SAYDNAYA
În scurt timp mănăstirea a devenit una dintre cele mai cunoscute destinaţii ale pelerinilor creştini din lume. Se spune că, de ziua hramului său, Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, localitatea devenea prea mică pentru numărul de credincioşi adunaţi la un loc din toate colţurile lumii, în special din Siria şi Egipt.
Unul dintre motivele principale pentru care mănăstirea a devenit unică în lume este existenţa aici a unei vestite icoane făcătoare de minuni. Este vorba despre imaginea Fecioarei Maria despre care se spune că este una dintre cele patru icoane pictate de Sfântul Evanghelist Luca şi că ar fi fost făcută în timpul vieţii Maicii Domnului. Acest lucru îi conferă aura de cea mai veche icoană înfăţişând-o pe Fecioara Maria din câte există pe pământ. Istoria spune că icoana a apărut mult după ctitorirea mănăstirii.
Undeva în ultimii ani ai secolului al VIII-lea. Atunci, stareţa mănăstirii a rugat un pelerin grec din Egipt, aflat în trecere spre Ierusalim, să cumpere o icoană preţioasă, înfăţişând pe Sfânta Fecioară, pe care să o aducă la mănăstire. Pelerinul i-a îndeplinit dorinţa, dar, văzând că icoana are puteri miraculoase, a vrut să păstreze odorul pentru el, încercând să iasă cu el la plecarea din Saydnaya. Atunci se spune că a fost înfăptuită una dintre primele minuni, pelerinul simţindu-se ca şi zidit în piatră până când a hotărât să-şi ţină făgăduiala până la capăt.
De atunci mii de miracole s-au înfăptuit sub cerul aproape pururi albastru al Saydnayei. Martore nu sunt doar scrierile vremii sau sutele de cârje şi toiage devenite inutile, ci şi zecile de biserici ridicate în binecuvântata localitate, în semn de preţuire şi mulţumire pentru ajutorul divin. Şi acum, în camera de dinante de intrarea la icoana făcătoare de minuni, se pot vedea bastoane, cârje şi atele, ca mărturie a miracolelor săvârşite.
MISTERUL ICOANEI
Înainte de a păşi în mănăstire, chiar acolo, pe una dintre numeroasele trepte ce te despart de lăcaşul de cult, ai parte de primul semn divin. Pe o lespede de marmură a apărut, cu mult timp în urmă, o figurină întruchipând fidel silueta atât de cunoscută a Fecioarei Maria, căreia îi este închinată mănăstirea. Silueta, cât se poate de clară, pare a ieşi la suprafaţă de undeva din lăuntrul marmurei cioplite treaptă cu treaptă. Locul cu pricina, în permanenţă umed, nu se ştie de ce, este îngrădit cu un cadru de metal lejer, cât să intre uşor o mână înăuntru.
Cei care vor să o atingă o pot face şi mulţi sunt cei care vin de la sute sau chiar mii de kilometri depărtare numai pentru această apropiere de miracol. Iar biletele albe, legate de cadrul protector, strâng în ele tot atâtea dorinţe, speranţe, aşteptări. Abia trecut de acest prag, te simţi pregătit pentru apropierea de icoana unică în lume, icoană făcătoare de minuni.
Măicuţa care ne conduce intră şi acum, după ani şi ani petrecuţi în preajma miracolului, cu aceeaşi emoţie în camera odorului sfânt. O încăpere circulară care abia dacă are câţiva metri pătraţi. În mijloc se găseşte un suport ca o masă pentru lumânări, pe pereţi icoane, vase de argint şi ştergare.
Pe peretele dinspre Est, un fel de safe, cutie de valori încastrată în zidul gros. Aici se găseşte icoana făcătoare de minuni. Deoarece este cu adevărat nepreţuită, ea are un statut special. Spre deosebire de toate celelalte icoane bizantine, şi ele mai vechi de 1.000 de ani, aceasta se găseşte zăvorâtă sub cheie, fiind astfel ferită de tentaţiile hoţilor.
O dată pe zi, una dintre măicuţe foloseşte o cheie lungă, cu o formă specială, spre a deschide uşa casetei. Atunci, mirosul de mir pătrunde nestingherit în încăpere amplificând senzaţia de beatitudine şi de mister care pune stăpânire pe credincioşi încă de la intrare. De altfel, simţul olfactiv este singurul prin care icoana făcătoare de minuni este percepută de vizitatori, ea nemaifiind scoasă din racla de argint spre a fi văzută de peste 50 de ani.
Şi atunci, nu puţini întreabă, există ea cu adevărat? Răspunsul este dat de numărul mare de vindecări miraculoase şi de bisericile construite spre mulţumire. Şi, nu în ultimul rând, de statutul localităţii Saidnaya, o oază de creştinism, o insulă ortodoxă într-o mare de credinţă musulmană.
Sursa:
http://jurnalul.ro/
Noi suntem Minunea
Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 24 iunie. Aceasta sarbatoare este cunoscuta in popor si sub denumirea de Sanziene sau Dragaica.
Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.
Exista o lunga perioada din viata Sfantului Ioan Botezatorul despre care nu avem informatii. Cunoastem ca s-a retras in pustiu, unde a dus o viata de aspre nevointe, pana in momentul in care a primit porunca sa inceapa sa predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregati poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia si Fiul lui Dumnezeu.
Ioan este nume iudaic - "Iohanan” prescurtare din Iehohanan si inseamna "Dumnezeu s-a milostivit”.
Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul - data sarbatorii
Data de 24 iunie nu a fost fixata intr-un mod intamplator ca zi a nasterii Sfantului Ioan Botezatorul. Potrivit Sfintei Scripturi, zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul a avut loc dupa ce Zaharia, tatal sau, a tamaiat in sfantul altar - loc in care numai arhiereul intra o singura data pe an, in luna a saptea, ziua a 10-a (cf. Levitic 16, 29). Aceasta luna din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie si alta din octombrie. Avand in vedere cele descoperite in Sfanta Scriptura, Sfintii Parinti au randuit ca ziua zamislirii Sfantului Ioan sa fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de nastere.
Ioan Botezatorul - "cel mai mare intre cei nascuti, cel mai mic in imparatia cerurilor”
Textul din evanghelia de la Matei 11, 11: "Adevarat zic voua: nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei unul mai mare decat Ioan Botezatorul; totusi, cel mai mic in imparatia cerurilor este mai mare decat el“ (Matei 11, 11), este marturisirea lui Hristos despre Ioan.
Nu exista contradictie in cele afirmate de Hristos. Ca sa intelegem ca Ioan Botezatorul este "cel mai mare intre cei nascuti din femei”, ne este de ajuns sa stim ca a saltat in pantecele maicii sale, in momentul in care Elisabeta se intalneste cu Fecioara Maria atunci cand aceasta Il purta in pantece pe Domnul, ca a vietuit in pustie precum un inger, ca l-a botezat pe Hristos la raul Iordan, etc. Iar ca sa intelegem ce inseamna cuvintele "cel mai mic in imparatia cerurilor este mai mare decat el”, ne vom opri asupra talcuirii pe care o dau Sfintii Parinti.
Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca "teologul cel mai inalt e mai mic decat cel de pe urma dintre ingeri“. El face aceasta afirmatie pentru ca rezuma "imparatia cerurilor” la lumea ingerilor, caci Imparatia cerurilor nu era inca deschisa oamenilor in vremea lui Ioan. Astfel, Sfantul Ioan este mai mic decat orice inger.
O alta talcuire a Sfantul Maxim Marturistorul este aceasta: "Fiindca se credea ca Ioan a dobandit prin contemplatie toata cunostinta ingaduita aici, cunostinta cea mai mica si cea mai de pe urma in viata viitoare e mai mare decat cea de aici“. De aici reiese ca orice cunoastere a lui Dumnezeu in aceasta lume, este doar "in parte” sau "ca in oglinda, in ghicitura”, pe cand in lumea de dincolo, cunoasterea va fi "fata catre fata”, "deplina”, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel (I Corinteni 13, 12).
Al treilea inteles pe care il ofera Sfantul Maxim Marturisitorul este rezumat la cuvintele: "Cel ce sta pe treapta cea mai de pe urma in vietuirea evanghelica e mai mare ca cel inaltat in treapta Legii“. De aici reiese ca Sfantul Ioan Botezatorul, neimpartasindu-se de harul revarsat la Cincizecime, neprimind "botezul cu Duh Sfant si cu foc” este "mai mic decat cel mai mic in imparatia lui Dumnezeu”.
Intelesul duhovnicesc al imbracamintei si hranei Sfantului Ioan Botezatorul
Din Evanghelia dupa Marcu, aflam ca Sfantul Ioan Botezatorul era imbracat in haina din par de camila, incins cu o curea de piele si ca se hranea cu lacuste si miere salbatica.
Camila poate simboliza atat curatia, cat si necuratia. Daca in Vechiul Testament ea putea fi privita ca un animal curat pentru ca era rumegator, ea putea fi vazuta si ca necurata, daca tinem seama ca avea copita despicata. Daca ramanem la prima semnificatie, cea de animal curat, camila simbolizeaza poporul ales, in timp ce necuratia prefigura neamurile pagane.
Faptul ca Ioan purta o haina din par de camila, simbolizeaza chemarea evreilor si a paganilor la Hristos.
Cureaua, provenita de la un animal mort, semnifica prin incingerea cu ea, omorarea patimilor.
Cat priveste hrana sa, trebuie sa stim ca albinele si lacustele erau considerate a fi curate in Vechiul Testament, semn ca Ioan se hranea doar cu cele placute Domnului.
Moartea Sfantului Ioan Botezatorul
Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.
Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul
Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).
Sursa:
http://crestinortodox.ro
Noi suntem Minunea
